luni, 15 noiembrie 2010
joi, 1 aprilie 2010
Cade tablele
Un pic de vant a fost gata sa provoace o tragedie. ”Meseriasii” care lucreaza la blocul meu, angajati ai firmei Electrica Serv, au fixat in doru lelii table pe terasa blocului, iar acestea au fost desprinse de vant. Vreo dou au cazut pe masinile parcate in fata blocului. Bine ca nu au fost oameni raniti...
joi, 11 martie 2010
miercuri, 10 martie 2010
Huffington Post - Wild Dogs in Romania: An Unexpected Travel Challenge
As a travel writer for over 30 years I've had to push myself to do some out-there things: racing in a formula one car at 150 mph, taking to the air in everything from balloons to gliders to blimps. Trekking through jungles, walking through tough neighborhoods, I've usually sucked it up.
Fear can be a long, drawn-out ache, such as waiting for medical test results. And sometimes it is unexpected -- a sharp rush of adrenaline on an otherwise uneventful day. Maybe the fear lasts a few seconds, but it calls upon our mind and body to flee or fight.
THE ALL Article HERE
Fear can be a long, drawn-out ache, such as waiting for medical test results. And sometimes it is unexpected -- a sharp rush of adrenaline on an otherwise uneventful day. Maybe the fear lasts a few seconds, but it calls upon our mind and body to flee or fight.
THE ALL Article HERE
sâmbătă, 6 martie 2010
Parking. Pe două benzi...
Ok, daca ai masina mică, vine nenea cu platforma, te ridica, platesti si o iei. Dar cu astia cu microbuze ce facem? Nenea cu microbuzul rosu si-a parcat obicetul muncii pe doua benzi din 3... Pe asta cine-l vede? daca era sofer de tir?
Cioloş, demenţii unguri şi bolivienii. Cu Alinuţa la mijloc... 26.04.2009
Irlandezul Michael Dwyer, ucis in Bolivia impreuna cu doi unguri, dintre care unul avea si cetatenie romana, ar fi fost atras în grupul extremist al dementului ungaro-bolivian Rozsa Flores dupa ce a intrat în cercul de pe Facebook al liderului gruparii. Acesta, detinator al unui pasaport croat, afisa opinii antisemite si este posibil sa fi fost sustinut de elemente de dreapta din orasul Santa Cruz. Rozsa Flores a luptat în unitatea Zenga a militiilor catolice croate, responsabile pentru unele dintre cele mai grave atrocitati comise la începutul razboiului civil din Croatia, conducând un grup format din straini si folosind porecla “Franco”. Atitudinea sa antisemita ar putea fi motivul pentru care a fost determinat în cele din urma sa treaca la islam, în pofida faptului ca era homosexual. Dwyer pare sa fi intrat în grupul lui Rozsa Flores dupa ce a cunoscut mai multi sustinatori est-europeni ai acestuia în perioada în care a lucrat ca bodyguard în Irlanda.
De remarcat faptul ca grupul de pe Facebook al lui Rozsa Flores este activ, are peste 250 de membri, majoritatea din Ungaris si Croatia. Printre membri este si o romanca, Alina Costea. Aceasta are, la randul sau, printre cei 37 de prieteni si pe fostul ministru roman al agriculturii Dacian Ciolos!
De remarcat faptul ca grupul de pe Facebook al lui Rozsa Flores este activ, are peste 250 de membri, majoritatea din Ungaris si Croatia. Printre membri este si o romanca, Alina Costea. Aceasta are, la randul sau, printre cei 37 de prieteni si pe fostul ministru roman al agriculturii Dacian Ciolos!
Bucuresti, 1973 - 19.04.2009
Bulevardul N. Bălcescu, vedere din faţa Teatrului Naţional. Observaţi Biserica Enei, care ulterior a fost mutată în spate, pe Academiei.
Zi-ua Poliţi-iei 22.03.2009
Aşa, când âi ve-zi la paradă, m-ai că vine s-ă bagi mâna ân buzonar şi s-ă le dai de un ci-co, că e simpatici. Esre şi fete ânbracate mişto, şi băeţi duri de la maşcaţi, şi nenea ăla de râde la televizor, ciocan âl cheam-ă, şi maşini ale poliţiei bulgare, dar nu alea de cer levătă sau dolarătă pentru depăşirătă vitezătă legalătă... hai, mă, Cristi, că e mişto la Dinamo...
Soldat rus, soldat rus... 10.02.2009
Acesta e soldatul caruia Pastorel i-a dedicat un epitaf.
Soldat rus, soldat rus,
De ce esti asa de sus?
Ca sa vezi poporele?
Sau ca-ti miros picioarele?
Bine, Pastorel a patit-o din cauza indraznelii sale. Soldatul rus era atuni plasat aproape de Piata Victoriei, cam unde e acum statuia lui Omar Khayam. Si era pe un soclu mai inalt decat acesta. Acum, de cativa ani, soldatul rus a fost mutat in cimitirul sovietic din cartierul Herastrau.
Cu Elan, trage din pungă... 09.10.2008
Doamna Ţiganu-Bănică-Radulescu-Schwartzenberg... Cand terminati campania anti-fumat, aia cu chilotii rosii, ca pe Elan vad ca l-ati terminat, poate lansati din banii Statului si o campanie anti-tras aurolac din punga. Poate va puneti niste chiloti maro cu ocazia asta. Sper sa gasiti si un baiat destept care sa va faciliteze contractul gras cu Statul... Pentru că şi domniei voastre vă cam place să trageţi din pungă... Punga cu bani...
Despre spiritul civic. A la grec... 09.10.2008
Vineri, 3 octombrie, o zi noroasa la Salonic. Program de plimbat prin oras cu fiul meu, vizitam Turnul Alb, privelistea din turn este superba, apoi ne plimbam pe faleza si prin parculetul unde este o imensa statuie a lui Alexandru cel Mare, dupa care ne indreptam spre Muzeul Arheologic. Ajung la o intersectie plina de politisti, nu imi dau seama ce este, nu se vedea nici un miting, nimic. Intreb o tipa care parea ca stie engleza cum ajung la muzeu. Imi arata cladirea, chiar in dreapta mea, intr-un parculet dominat de o statuie moderna reprezentand un ferestrau inalt de vreo 5 metri. Opera unui artist rus (ma rog, cred ca era mai potrivita o drujba...). Facem poze si acolo (sindromul turistului japonez a fost muuuult depasit de mine :D) si vad ca tipa pe care am intrebat-o de muzeu este in fata cladirii si se uita la un sarcofag antic. La intrare un afis din care inteleg ca este expozitie Alex cel Mare. Intru in vorba cu "grecoaica" si ma lauda ca la Istanbul am vazut sarcofagul lui Macedon. Intr-o engleza perfecta, ea imi spune ca tocmai vrea sa se duca la Istanbul si nu stia unde este depozitat sarcofagul. In fine, bla-blauri despre muzeu, aflu ca e canadianca si a venit in Grecia la sapaturi arheologice la Vergina, in acest timp fiul meu se juca pe scarile muzeului alergand de colo colo. Si deodata se aud niste urlete si dintr-un capat al parcului vad doi tipi alergand, primul cu o geanta de umar in maini, urmat de autorul tipetelor. Hait, zic, un hot... Aia alegau direct spre noi. Ma uit la fiul meu, era la adapost, la usa de intrare in muzeu, la catva metri de mine. Zic - hai sa dau dovada de spirit civic, sa nu zica grecii si canadianca despre romani ca sunt pasivi. Cum intr-o mana aveam o plasa cu o jucarie si niste pliante plus camera video, iar in dreapta aveam aparatul foto (inchis - nu am imortalizat momentul...) aleg sa ies in calea presupusului hot (jurnalistic...) cu bratele desfacute. Ala, destul de solid, 180 cm 75 kg, vreo 22-25 de ani, incearca sa ma ocoloasaca dar eu ii pun o piedica in momentul in care ma ocoleste pe stanga. Piedica putin zis, mai degraba o "retezare" la gioale, ca Van Damme in Sport Sangeros. Ala apuca sa eshiveze, adica sare un pic in sus, se impiedica, e gata sa cada, dar se redreseaza... izbindu-se de un sarcofag expus la intrarea in muzeu. Am zis ca face praf opera antica... Pagubitul profita de interventia mea si il apuca pe presupusul hot in brate, ala isi revine, scapa, desi era sa ramana fara pantaloni, o rupe la fuga in jos pe pajiste si incepe sa arunce lucruri din geanta. Nefericitul se ducea insa exact spre intersectia de unde venisem eu, plina de politisti... In cateva secunde, presupusul hot este oprit de doi politisti cu pistoalele scose, il vad de la distanta cu mainile in aer, fara sa opuna rezistenta. "I hope he is not romanian", ii spun canadiencei. In fine, cazul fiind rezolvat, intru si in muzeu, fara canadianca. Cand am ajuns la hotel, peste vreo 3 ore, mi-am admirat consecintele spiritului meu civic. Piciorul s-a invinetit deasupra gleznei si ma durea, dar fara ca durerea sa ma impiedice sa calc. Sotia mea m-a examinat si a zis ca nu e grav. Ma gandeam ca ala de l-am accidentat eu are o urma la fel de frumoasa si probabil s-a ales si cu un tatuaj natural pe piept si fata de la sarcofagul de care s-a izbit.
Acum sunt bine, piciorul e mai vanat, dar ok, merci...
Acum sunt bine, piciorul e mai vanat, dar ok, merci...
Living with Olymp 30.09.2008
Nu e nici o legatura intre aparatul meu foto mmarca Olympus si faptul ca am ajuns in rezervatia naturala Olympus. Peisajul e magnific, demn de Zeus si ai lui. Salbaticie. Am intalnit si un turist neamt, cu un aparat de forografiat. Din vorba in vorba am aflat ca tatal lui e grec si mama nemtoaica. L-am intrebat ce se considera + german sau grec. A raspuns fara sa ezite - grec. "Germanii si-au pierdut identitatea acum multi ani", a mai spus grecul german. In rest, salutari din Salonic, un oras superb, cu un trafic decent, cu o viata de noapte agitata, cu preturi asa si asa, cu terase superbe si o faleza minunata.
PS Dat fiind ca sunt nascut pe 13 era normal sa fiu urmarit de aceasta cufra, asa ca acest post are nr 1003. Pa
Moarte la metrou 19.09.2008
Un baiat de 20 de ani s-a aruncat in fata metroului, in statia Piata Aviatorilor.
Bucureşti-Chişnău-Tiraspol, via Ierusalim 03.09.2008
Ca să păstrăm tonul living with bucharest al acestui blog mă bag din nou în seamă cu plimbările mele prin herăstrău. Am facut şi măsurători pe Google Earth - fac 2,5 km de la Piaţa Aviatorilor până la Casa Presei. În 20 de minute. Azi am scos aparatul din rucsac în grabă, de teamă ca o pală de vânt să nu strice momentul. Iniţial, mi s-a părut o trâmbiţă, Dumnezeu se distrează şi ne cântă ceva. Apoi, mi s-a părut că este un pufăit de ţigară, iar direcţia era Nord-Sud...
Iar dacă tot vorbeam de Nord, iar Cristian vorbeşte despre beri străineze, hai să mă laud - luni am băut o bere sârbească, Jelen Pivo, foarte bună (Hvala Lepo, Claudia!). Iar în mai, în timpul pelerinajului în Israel, am intrat într-o seară într-un magazin de cartier din Ierusalim, genul de supermarket. Patronul cred că era rus pentru ca era multă marfă rusească. Printre care şi bere, Baltika deviatka, krepkoe, adică tare, frate, tare, de unde şi numărul 9. Am luat un PET, de 1,5 litri, a costat doi euro, dar a meritat...
Na zdrave, Cristian, brat moi! Adă nişte baltika u domu că mi-e sete...
Iar dacă tot vorbeam de Nord, iar Cristian vorbeşte despre beri străineze, hai să mă laud - luni am băut o bere sârbească, Jelen Pivo, foarte bună (Hvala Lepo, Claudia!). Iar în mai, în timpul pelerinajului în Israel, am intrat într-o seară într-un magazin de cartier din Ierusalim, genul de supermarket. Patronul cred că era rus pentru ca era multă marfă rusească. Printre care şi bere, Baltika deviatka, krepkoe, adică tare, frate, tare, de unde şi numărul 9. Am luat un PET, de 1,5 litri, a costat doi euro, dar a meritat...
Na zdrave, Cristian, brat moi! Adă nişte baltika u domu că mi-e sete...
Cele 20 de minute de liniste... 28.08.2008
(...)le-au poruncit detinutior sa-si desfaca pufoaicele (in care fiecare si-a pitit caldura din baraca), sa-si descheie camasile (...)
A.Soljenitin, O zi din viata lui Ivan Denisovici.
Asemenea lui Suhov, in fiecare zi plecam de acasa, ne urcam in masini personale, vagoane de metrou cu nume de orase, in autobuze fara aer conditionat majoritatea sau in tramvaie pe unde or mai circula si astea... Urcam pe un scuter, pe o motocicleta sau mai rar pe o bicicleta. Sau mergem pe jos, macar un sfert de ora, douazeci de minute. In jumatate din timpul petrecut in drumul spre serviciu merg pe jos. Prin parcul Herastrau. Trec piezis pe langa statuia lui De Gaulle, merg drept pe o alee, cobor pe langa un teatru de vara aparent nou dar nefolosit, trec un pod si trag cu coada ochiului la Tricolorul care leneveste sau se zbate deasupra Palatului Elisabeta, alaturi de o biserica de lemn din Muzeul Satului, strabat Insula Trandafirilor pe pietrele ca niste lespezi mai mici sau mai mari care ascund secrete nespuse, pietre pe care, cand eram mic, ţopăiam in incercarea de a ajunge de la un capat la celalalt al aleii fara sa calc vreo margine, ca intr-o proba olimpica imaginara... Cateodata imi aduc aminte de copilarie si, alungand pe moment gandurile care ma apasa mai tare pe masura ce ma apropii de Casa Presei, incerc sa calc doar pe pietre, nu si pe margini... Acum e mai greu, am 44 la picior... Urc din nou peste un pod, pe cel fara trepte. Pe celalalt, mai inalt si mai aproape de Muzeul Satului, am urcat de putine ori... Uneori ma opresc pe pod, privelistea este desprinsa din alta urbe, parca, nu din aglomeratul Bucuresti. Cobor accelerat si trec pe langa HR Cafe, tot inainte, pe langa fosta sala de sport care este Pavilionul H, patrund pe o alee umbroasa, ajung la o copie stilizata a Coloanei Infinitului, ies pe poarta parcului din Piata Presei, trec pe langa un panou publicitar luminos nou nout in cinstea caruia au fost taiate ramurile unui copac. A ramas doar trunchiul, un baţ lung de doi metri jumate, ofranda pe alatarul pu-bli-ci-ta-tii... Traversez, ma apropii de colosul din piatra stalinist, ornat cu termopane si aparate de aer conditionat capitaliste... si gata cu linistea...
Azi am vazut un grup de maicute din ordinul Maicii Tereza, vesele, s-au pozat cu statuiele din rondul unde se afla steagul UE (statui denumite in limbaj popular Cheliosii, ca doar sunt parintii fondatori ai UE).
Si am mai vazut o veverita harnica in goana dupa proviziile de toamna-iarna...
Noapte buna
Bucureşti - din cer şi pe pământ Bucureşti - din cer şi pe pământ
Aşadar, sâmbătă a fost eclipsa de Lună.
Duminică a fost cald, foarte cald, aglomeraţie în parcul Herăstrău, protest pe Arcul de Triumf. Luni a fost ziua de după aglomeraţia duminicală în parc. Ultima zi a Motanului Răsfăţat din firma unei terase de pe malul lacului.
Marţi, motanul nu mai era. Luni se face curăţenie, chiar şi în bărci, după cei ce se dau în bărci...
Şi pentru că şi luni a fost foarte cald, unde să stea şi oamenii muncii la un brunch, dacă nu la umbră, lângă obiectul muncii?
Şi ziua de marţi a fost încununată de o vizită de sus, dar nu din cer. Vizitatorul căuta ceva căzut din cer...
Duminică a fost cald, foarte cald, aglomeraţie în parcul Herăstrău, protest pe Arcul de Triumf. Luni a fost ziua de după aglomeraţia duminicală în parc. Ultima zi a Motanului Răsfăţat din firma unei terase de pe malul lacului.
Marţi, motanul nu mai era. Luni se face curăţenie, chiar şi în bărci, după cei ce se dau în bărci...
Şi pentru că şi luni a fost foarte cald, unde să stea şi oamenii muncii la un brunch, dacă nu la umbră, lângă obiectul muncii?
Şi ziua de marţi a fost încununată de o vizită de sus, dar nu din cer. Vizitatorul căuta ceva căzut din cer...
Arcul deznădejdii... 18.08.2008
La Arc nu se mai adună mirese. Arcul de Triumf a ajuns loc pentru un protest extrem. Arcul a fost pângărit cu reclame şi întemniţat între schele, cică pentru restaurare. Restaurarea s-a oprit, schelele au rămas şi inevitabilul a apărut - un om disperat îşi cere dreptatea pierdută în sălile de tribunal. În jurul Arcului aşteaptă maşini de pompieri şi de poliţie. E cald şi e duminică seară, în parcul Herăstrău e concert de operetă, cântă şi Daniela Vlădescu. Noapte bună...
Aurolac odihnindu-se... (nu am gasit alt titlu...) 13.08.2008
Am crezut initial ca e vreun miting, ceva, desi era duminica si nu se anuntase nimic special. Ma gandeam ca acum doi ani participasem la o facatura de miting in fata statuii ziaristului, sau cum s-o numi chestia aia de sta pe soclul de unde trona lenin, cu ocazia lansarii money channel, cu participarea extraordinara a lui andreeeei gheorgheeeee. Nu, nu era miting, erau vreo 15 aurolaci, mai tineri si mai purii. Nu era momentul sa le fac poze, nu eram sigur daca pot sa mai alerg sprintzar cu o târlă de drogati dupa mine. Asa ca i-am ocolit, asa cum da târcoale pantera turmei de gazele, şi mi-am ales prada...
Statea la baza soclului si tragea cu nesat din punga de aurolac... Aproape ca ii simteam duhoarea si mi-am adus aminte cand am vazut pentru prima data aurolaci in Bucureşti - în 1988... Am fost şocat atunci să descopăr altfel de oameni, care nu construiau socialismul, în plin centru al Bucureştilor, pe undeva pe strada Oteteleşteanu... Acolo unde, la final de veac 19, se adunau ziariştii la taifas la terasă şi unde venea şi Eminescu... Şi iată cum se închide cercul întâmplărilor - casa presei, aurolaci, ziarişti din alt veac... Noapte bună...
Statea la baza soclului si tragea cu nesat din punga de aurolac... Aproape ca ii simteam duhoarea si mi-am adus aminte cand am vazut pentru prima data aurolaci in Bucureşti - în 1988... Am fost şocat atunci să descopăr altfel de oameni, care nu construiau socialismul, în plin centru al Bucureştilor, pe undeva pe strada Oteteleşteanu... Acolo unde, la final de veac 19, se adunau ziariştii la taifas la terasă şi unde venea şi Eminescu... Şi iată cum se închide cercul întâmplărilor - casa presei, aurolaci, ziarişti din alt veac... Noapte bună...
Via comerciosa... 07.08.2008
Acum aproape doua saptamani am avut o disputa amicala cu un prieten catolic pe tema *Via Dolorosa*. Amicul sustinea ca Via Dolorosa s-a pastrat asa cum era pe vremea lui Isus, iar eu spuneam ca nu era deloc asa cum o vedem acum pe vremea lui Isus. Si am adus si un argument - locul de unde Pilat a rostit celebrul Ecce Homo este acum o arcada de piatra arcuita peste strada ingusta numita Via Dolorosa.
Strada este acum marginita de ziduri de case si magazine, e inghesuita si aglomerata. Este un Lipscani. Nu vreau sa comit o blastfemie, dar asta a fost impresia pe care am avut-o... Ca ma plimb acum zece ani, cand inca se putea circula cat de cat, pe Lipscani, Covaci si strada Franceza. Galagie, aglomeratie, arabi care isi lauda marfa in limba lor sau in diverse limbi. Unii au invatat si cuvinte romanesti si te invita sa cumperi o brosura cu Via Dolorosa. 'Un dolar, domnu, un dolar. Cumparati', spune un arab cam plictisit. Nu insista, stie ca romanii sunt zgarciti...
Ca o turma de oi, micul grup de turisti din care fac parte este condus prin aglomeratie de catre ghidul evreu si cel roman. Nu avem timp de cumparaturi, trecem pe langa tarabe si magazinele abia deschise in graba si cine apuca mai face o poza din viteza. Filmez haotic, cand am vazut filmul acasa am ras, parca eram in Ierusalim pentru a filma cu camera ascunsa pe Via Dolorosa... In aceasta mare de comercianti arabi se simte si prezenta israeliana, sub forma unor militari inarmati care patruleaza cu deferenta pe la coltul strazilor, in micile intersectii...
Si este si prezenta crestina. Mici altare si biserici pe locul principalelor opriri ale Domnului Isus.
Popasuri de liniste si reculegere si pentru noi, turistii ametiti de vacarmul Viei Dolorosa... Atingem cu mila sau durere placile de piatra pe care le-ar fi atins Isus. Doamnele mai evlavioase din grup scot o naframa din geanta si sterg bine-bine piatra sacra...
Pe masura ce inaintam pe strada durerii peisajul difera- incepe coacerea painii, clientii se inghesuie in frizerii sau in cafenele. Daca nu esti atent, risti sa dai cu capul intr-o firma pe care scrie 'Holy Rock Cafe'. Ce gluma... Asta da loc de oprit...
In fine, calvarul turistului se incheie in piateta din fata Bisericii Sfantului Mormant, un loc in care lumea face poze, sta de vorba, mananca, bea...
Despre restul pelerinajului, cu alta ocazie...
Almost total eclipse... 01.08.2008
Azi 1 august 2008 a fost eclipsa partiala de Soare. Partiala in Romania, unde Soarele a fost acoperit 18%.
No fur... 29.07.2008
Doua englezoaice protesteaza in fata ambasadei Marii Britanii la Bucuresti... (foto Sorin C.)
O bordură rusească... 21.07.2008
Cred că videanu trebuia trimis la reciclare in Rusia să vadă ce şi cum... Mă scuzaţi că tot scriu de videanu, deşi nu mai e primar, dar asta e... e greu să uiţi un cretin ca ăsta...
Pierdut(ă) în Bucureşti... 18.07.2008
Amicul meu Sorin a dat peste o iguană printre blocuri, la el în sector, sectorul lui Negoiţă. După ce în satu francez a fost prin un şarpe, mă aştept de acum să apară orice pe străzile capitalei. Crocodili sunt de mult, sub formă de Hermes şi Louis Vuitton...
Caprele Presei 09.07.2008
O curte din spatele Casei Presei, iarbă, capre, voie bună... La revedere...
Sieg Heil Herăstrău! 08.07.2008
Ziua de graţie 8 iulie, anul 2008, Bucureşti, capitala unei ţări din UE. Intrarea din parcul Herăstrău dinspre Piaţa Charles de Gaulle, la vreo 50 de metri de statuia lui Chrales de Gaulle. Un semn lângă emblema municipiului Bucureşti...
Ce-i drept, acum vreo 68 de ani, piaţa respectivă se numea, în cazul în care nu ştiaţi, Piaţa Adolf Hitler. Apoi s-a numit piaţa I.V. Stalin şi aproape de locul fotografiat azi, era statuia lui Stalin. Mai apoi a fost Piaţa Aviatorilor şi acum este Piaţa Charles de Gaulle. Pe aici trec zilnic sute, mii de oameni, români şi străini. Heil, bre!
Mai bine pe Golan, decât în Siria! 09.06.2008
Reiau duelul fotoreporteristic cu amicul Christian (servus) şi vă prezint imaagini de pe Platoul Golan, peisaj cu vehicule si corturi israeliene. Sorry de off-topic. Petreanu, nice site...
Ma shlomech? 27.05.2008
Christian, iata cu ce m-am delectat eu prin Ierusalim, aproape de poarta Jaffa, m-am lasat ocolit de vreo 40 de tinere militarese vesele, iar ultimele din pluton au acceptat sa se bage in poza cu persoana mea umila... Ma shlomech inseamna Ce faci?
Si va anunt ca am si blog special dedicat excursiei in Israel.
Armaghedon. By Neacşu...21.05.2008
Iată că am timp să mai scriu pe blog, adică să mă laud, deh... Am fost in Israel, m-am intors din Israel, am vazut de la distanţă Libanul, Iordania şi Siria (servus, Cristi!). Am intrat şi în Teritoriile Palestiniene, mai exact la Betlehem. Am plutit pe Marea Moartă, am intrat cu pantofii în Mediterană şi am pipăit cu vârfurile degetelor Marea Galileii, şi m-am auto-rebotezat cu o mână de apă din Iordan... Acesta este doar un rezumat. Urmează poze...
Pentru început, eu pe colina Megido, în vechiul oraş, cu valea Armaghedonului în spate... În dimineaţa aceea era agitaţie mare în aer, cel puţin 4 avioane de luptă israeliene se învârteau încolo şi încoace...
Adio, dar raman cu tine... 03.03.2008
In ziua in care noul ministru al Justitiei, dl Predoiu, si-a intrat in paine, am descoperit acest mesaj, scris pe peretele unui fost magazin, situat la una dintre intrarile statiei de metrou Obor. Iata ca datorita mutarii liniilor de tramvai peste intersectia de la Obor se descopera si tristul adevar: cineva iubeste coruptia si si-a facut cunoscuta dragostea pe faianta... Aloo, vevevenudaspagapunctro, pai ce facem dom'le??
Abonați-vă la:
Postări (Atom)